Mizele mici ale omenirii

Tanti Dora e o doamnă admirabilă, puțin trecută de prima tinerețe cu vreo 20 de ani. E la curent cu tot ce mișcă atât în bloc cât mai ales în cartier. Într-o seară am provocat-o la conversație. În cuvinte sofisticate dar prost alese, Tanti Dora mi-a mărturisit că își dorește să-i mai dea guvernul măcar 50 de lei la pensie. S-ar multumi și cu atât.
Într-o altă zi Gogu, tânăr și redutabil reprezentant al societății civile, fost coleg de liceu, mi s-a confesat că a abandonat masteratul în relații publice, care îi mânca tot timpul liber și nu mai putea prinde meciurile de fotbal de la televizor. La urma urmei, ce-i mai trebe atâtea studii... Că oricum el are deja un loc călduț de muncă, cu salariul mediu pe economie.
La televizor a apărut Băsescu, care a povestit națiunii, într-un discurs elaborat, cum își cumpără zarzavaturi și că prețul la morcovi a cam crescut; apoi câțiva înalți generali ai Armatei Române s-au văietat că li s-a redus pensia cu două milioane. Apoi mi-am amintit de cazul ministrului care a îndesat în servietă un caltaboș primit drept șpagă.
Privești în jur și vezi dimensiunea mică a temelor. Toți joacă la mize mici, pentru că așa s-au obișnuit din 90 până azi. Un comision, o capșună, orice e de luat. Fără să se gândească că nu orice măruntiș merită un compromis.

Tu ce-ai fi fost?

Acum 21 de ani, câțiva tineri curajoși au ieșit în stradă să lupte pentru libertate. I-au împușcat! Au murit copii, au murit studenți, au murit adolescenți, au murit îndrăgostiți. Românii și-au câștigat libertatea. Și-au câștigat dreptul să înjure guvernul, să meargă la supermarket, să își facă credite pe care să nu le poată plăti înapoi, să citească tabloide, să cumpere electrocasnice, să îl iubească sau să îl urască pe Băsescu. S-au scurs repede de tot 21 de ani în care viața nu ne-a învățat mai nimic. Suntem exact în punctul de unde am plecat, mai ales că 48% dintre români chiar își doresc să se întoarcă la regimul comunist. Dar puțini au o clipă de răgaz să se gândească ce ar fi fost dacă revoluția din decembrie ‘89 nu s-ar fi întâmplat. Foarte probabil sculer matrițer, gestionar, remaieuză sau în cel mai bun caz ingineră. Desigur ai fi putut fi șoim al patriei, pionier sau secretar de partid. Pe rafturi ar fi suflat vântul, iar cozile s-ar fi încolăcit cu disperare în jurul magazinelor, ca nişte vietăţi hămesite cerând dreptul la viaţă, la încă o zi. Ai fi rămas fără curent după ora 19:00 și ai fi făcut baie cu apă caldă doar o dată pe săptămână. Te-ai fi uitat la televizor doar între 6 și 10 seara, la documentare despre cultura de grâu și porumb. Tu oare ce-ai fi fost?

Dragă Moș Crăciun

Au trecut ani buni de când nu ne-am mai întâlnit față în față. În toți anii ăștia în care nu ne-am văzut, eu m-am făcut băiat mare. Nu mai am chiar cinci ani și nu mai pot fi dus de nas așa usor. Îti spun de pe acum că nu am fost întotdeauna cuminte. Am făcut prostii, ca tot omul. Am chiulit de la școală, am fumat în curtea liceului, am râs de tocilarii din clasă și am copiat la bacalaureat. Am uitat să hrănesc pisica două săptămâni și câțiva ani nu mi-am facut deloc curat în cameră. Apoi, în facultate, am tras beții crunte cu băieții, mi-am sedus și abandonat colegele de grupă și am plecat trei luni în Vama Veche fără să le spun nimic părinților. Am făcut dragoste indecent. Am condus peste viteza legală, am dat muzica tare în garsonieră, am fost restanțier la întreținere. Anii au trecut, am mai îmbătrânit un pic, dar tot nu am devenit cuminte. Nu am plătit amenzile rutiere și am datorii la stat. Îi vorbesc urât vecinei de la etaj când îmi ține evidența musafirilor. Uneori nu răspund la telefon, alteori nu sunt deloc amabil.
Dar dacă te gândești totuși să îmi faci o vizită, te aștept! În fața televizorului cu o bere rece, să-mi povestești și tu despre aventurile tale. Pentru că mi-e ușor să cred că exiști, dar nu cred că ai îmbătrânit degeaba!


.

Cine se îmbogăţeşte şi cine nu?

Trăim vremuri tulburi. O eră cu mult mai multe riscuri şi incertitudine decât în orice alt moment din trecut. Avem inovaţii la tot pasul dar şi tulburări venite pe neaşteptate. În ziua de azi, rapiditatea schimbării şi magnitudinea şocurilor sunt mai mari ca niciodată. Aşa ceva nu era normal în trecut. Aceasta este noua normalitate.
Cu toţii simţim că această epocă e altfel, chiar dacă nimeni nu poate spune exact ce anume o face să fie altfel. Este o eră a turbulenţei permanenete, fără pauze, şi a haosului accentuat. În acest uragan este foarte greu să faci performanţă. Provocările sunt diferite faţă de alte vremuri. Totuşi unii au reuşit!
Aproape toţi miliardarii şi-au mărit averile în ultimul an.
Cu toate astea, în România, cei mai bogaţi plătitori de impozit, datorează statului aproximativ 20% din totalul impozitului stabilit la nivel naţional.


:::

Cum protestează românii

Lenuţa, are 52 de ani şi este femeie de servici într-un spital. Azi s-a vopsit cu negru pe faţă şi trage cu putere de gardul de fier, înjurând şi scuipând printre dinţi. Gicu, are 49 de ani şi este poliţist. O împinge din spate pe Lenuţa şi îl înjură şi el pe Băsescu. După două ore în care îşi obosesc corzile vocale şi epuizează stocul de înjurături, se aşează amândoi la o bere pe terasă, sporăvăind despre ce le fac copiii, despre fotbal şi vedete mondene.
Aşa arată protestul la români. Spectaculos, uneori amuzant şi colorat, rareori radicalizat.
Odată cu toamna a început şi sezonul mitingurilor de stradă. În ultimii 20 de ani, impactul lor s-a diluat teribil, pentru că nici măcar protestele nu le luăm în serios.
În ultimii 20 de ani am asistat la mişcări de protest prea puţin eficace şi prea puţin credibile.
Liderii de sindicat, nu reuşesc niciodată să aibă un punct comun de vedere, patronatele nu se înţeleg foarte bine iar angajaţilor din privat nu prea le pasă.
În România ultimilor ani, toţi par a fi nemultumiţi, mai ales la televizor. În schimb, mişcările de de stradă se diluează ca zahărul în apă.
Multe proteste ajung să fie folosite politic sau mediatic, aşa cum s-a întamplat în toamna lui 2009, când manifestanţii au devenit o simplă masă de figuranţi în folosul unei campanii Realitatea TV.
Motivele pentru care românii sunt dispuşi să iasă în stradă de cele mai multe ori sunt de ordin financiar. Primesc o sumă de bani dacă fac scandal.
Aşa se întampla şi cu Lenuţa şi Gicu, care acum cheltuie banii la o terasă sub un alun.


>>>