Tanti Dora e o doamnă admirabilă, puțin trecută de prima tinerețe cu vreo 20 de ani. E la curent cu tot ce mișcă atât în bloc cât mai ales în cartier. Într-o seară am provocat-o la conversație. În cuvinte sofisticate dar prost alese, Tanti Dora mi-a mărturisit că își dorește să-i mai dea guvernul măcar 50 de lei la pensie. S-ar multumi și cu atât.
Într-o altă zi Gogu, tânăr și redutabil reprezentant al societății civile, fost coleg de liceu, mi s-a confesat că a abandonat masteratul în relații publice, care îi mânca tot timpul liber și nu mai putea prinde meciurile de fotbal de la televizor. La urma urmei, ce-i mai trebe atâtea studii... Că oricum el are deja un loc călduț de muncă, cu salariul mediu pe economie.
La televizor a apărut Băsescu, care a povestit națiunii, într-un discurs elaborat, cum își cumpără zarzavaturi și că prețul la morcovi a cam crescut; apoi câțiva înalți generali ai Armatei Române s-au văietat că li s-a redus pensia cu două milioane. Apoi mi-am amintit de cazul ministrului care a îndesat în servietă un caltaboș primit drept șpagă.
Privești în jur și vezi dimensiunea mică a temelor. Toți joacă la mize mici, pentru că așa s-au obișnuit din 90 până azi. Un comision, o capșună, orice e de luat. Fără să se gândească că nu orice măruntiș merită un compromis.
