Acum 21 de ani, câțiva tineri curajoși au ieșit în stradă să lupte pentru libertate. I-au împușcat! Au murit copii, au murit studenți, au murit adolescenți, au murit îndrăgostiți. Românii și-au câștigat libertatea. Și-au câștigat dreptul să înjure guvernul, să meargă la supermarket, să își facă credite pe care să nu le poată plăti înapoi, să citească tabloide, să cumpere electrocasnice, să îl iubească sau să îl urască pe Băsescu. S-au scurs repede de tot 21 de ani în care viața nu ne-a învățat mai nimic. Suntem exact în punctul de unde am plecat, mai ales că 48% dintre români chiar își doresc să se întoarcă la regimul comunist. Dar puțini au o clipă de răgaz să se gândească ce ar fi fost dacă revoluția din decembrie ‘89 nu s-ar fi întâmplat. Foarte probabil sculer matrițer, gestionar, remaieuză sau în cel mai bun caz ingineră. Desigur ai fi putut fi șoim al patriei, pionier sau secretar de partid. Pe rafturi ar fi suflat vântul, iar cozile s-ar fi încolăcit cu disperare în jurul magazinelor, ca nişte vietăţi hămesite cerând dreptul la viaţă, la încă o zi. Ai fi rămas fără curent după ora 19:00 și ai fi făcut baie cu apă caldă doar o dată pe săptămână. Te-ai fi uitat la televizor doar între 6 și 10 seara, la documentare despre cultura de grâu și porumb. Tu oare ce-ai fi fost?
Au trecut ani buni de când nu ne-am mai întâlnit față în față. În toți anii ăștia în care nu ne-am văzut, eu m-am făcut băiat mare. Nu mai am chiar cinci ani și nu mai pot fi dus de nas așa usor. Îti spun de pe acum că nu am fost întotdeauna cuminte. Am făcut prostii, ca tot omul. Am chiulit de la școală, am fumat în curtea liceului, am râs de tocilarii din clasă și am copiat la bacalaureat. Am uitat să hrănesc pisica două săptămâni și câțiva ani nu mi-am facut deloc curat în cameră. Apoi, în facultate, am tras beții crunte cu băieții, mi-am sedus și abandonat colegele de grupă și am plecat trei luni în Vama Veche fără să le spun nimic părinților. Am făcut dragoste indecent. Am condus peste viteza legală, am dat muzica tare în garsonieră, am fost restanțier la întreținere. Anii au trecut, am mai îmbătrânit un pic, dar tot nu am devenit cuminte. Nu am plătit amenzile rutiere și am datorii la stat. Îi vorbesc urât vecinei de la etaj când îmi ține evidența musafirilor. Uneori nu răspund la telefon, alteori nu sunt deloc amabil.
Dar dacă te gândești totuși să îmi faci o vizită, te aștept! În fața televizorului cu o bere rece, să-mi povestești și tu despre aventurile tale. Pentru că mi-e ușor să cred că exiști, dar nu cred că ai îmbătrânit degeaba!
.
Puterea stă în cuvinte!
Cred că fiecare dintre noi are forţa de a schimba ceva. Prietenii, job-ul, ţara în care trăieşte! Sunt necesare doar două lucruri: consecvenţă şi putere de convingere. Am credinţa că noi, tinerii vom reuşi să modernizăm România!
