duminică, 20 septembrie 2009

Fraierul contemporan


În România modernă lumea se împarte în două: şmecheri şi fraieri. Depinde doar de grosimea lanţului de aur, de întunecimea ochelarilor de soare Di şi Gi, şi de strălucirea gelului din cap, de ce parte a baricadei te aflii. Şmecherii şi fraierii împart acelaşi terioriu, şi adeseori coliziunile îi fac pe fraieri să şi-o ia în freză.
Să intri în categoria şmecherilor este foarte greu. Pe lângă recuzita evident branduită, trebuie să depui eforturi susţinute pentru a te distinge de fraieri. Să fii fraier însa e chiar simplu. E suficient să îţi plăteşti impozitele la timp, să ajungi la ora exactă la servici, să cumperi bilet ca să intri oriunde. Dacă înapoiezi bancnota femeii căreia i-a căzut din poşetă, eşti fraier. Dacă nu dai şpagă poliţistului şi nu te tocmeşti explicându-i că radaru e o maşină, iar noi suntem oameni şi ne-nţelegem... eşti fraier. Dacă eşti sincer, eşti fraier! Dacă nu te bagi cu maşina pe linia de tramvai să pleci primul de la semafor, dacă nu zgârii cu cheia capota celui ce ţi-a ocupat locul de parcare, dacă nu profiţi de trupul amicei înnecate în aburul alcoolului, dacă nu ceri factură mai mare decât ai plătit, dacă nu tragi o ţeapa mică, mică... eşti fraier.
Dacă mă întrebi pe mine, sunt fraier: citesc o carte fără poze!

Digital Blasphemy


Va veni o zi când vei intra într-o cameră de chat. Pui ochii pe un icon, îi dai un buzz si dacă îţi răspunde, ataci cu un smiley face. Aranjezi apoi o întâlnire via e-mail. După două trei mailuri schimbate, în sfârşit vă zăriţi. Pe facebook. Vă studiaţi unul pe celălalt, în tot felul de ipostaze, râzănd, mâncând, dansând plăpând. Amândoi online, veţi face primul pas într-un internet cafe virtual. Dacă îţi dă Accept o vei strecura, fără să vă vadă adminul, într-o cameră privată, unde încinşi, cu cooler-ul oprit, ai să îi cunoşti usb-ul. Fără să băgaţi de seamă, porneşte un download din hard-ul tău. Nu mai apuci să dai delete şi pentru că nu folosisei nici un firewall, peste un timp îţi dă buzz. Ai vrea acum să dai undo. O vreme crezi că e un spam, însă te convingi că nu e aşa, când apare la avatar cu un mic pop-up în braţe. Vrei nu vrei, creezi secţiunea family în adress book-ul tău.
Trec anii, conexiunile sunt tot mai rare şi pică tot mai des, procesorul slăbeşte, nici rezoluţia nu mai e aşa bună. Însă îţi rămân pe hard fişiere jpeg din vremurile bune. Salvează nişte poze până nu te lasă sursa!

Puterea stă în cuvinte!

Cred că fiecare dintre noi are forţa de a schimba ceva. Prietenii, job-ul, ţara în care trăieşte! Sunt necesare doar două lucruri: consecvenţă şi putere de convingere. Am credinţa că noi, tinerii vom reuşi să modernizăm România!