Şah abstract

Pionul negru mută o căsuţă în faţă, crezând în dulcea lui naivitate că înaintează! O singură pătrăţică prăpădită, şi aia roasă ca un swaiter găunos şi strâmtă ca un ciorap de lycra intrat la apă. Nu poate altă mutare, nu are încotro pentru că este flancat de turnuri. Două turnuri masive şi nesimţite, tronează de stânga şi de dreapta micului pion, impunătoare şi impasibile la suferinţele celor de jos. Când pionul mută în faţă, turnurile după el, când se retrage, mastodonţii au grijă să-l bareze. Din ghişeele lor înalte privesc de sus mulţi ochi de plumb cu epoleţi şi funcţii publice. Toţi pionii ar vrea să treacă dincolo, la o distanţă de opt căsuţe, unde orizonturile par mai albe, şi turnurile la fel. Dar teama îi împidedică, îi micşorează, îi incetineste şi hrăneşte cu nesaţ turnurile înfometate de taxe.
Ar fi putut să ajungă cu caii, dar nu mai sunt. Au fost sacrificaţi. Regina a dispărut de mult, lăsând în urma ei o inimă de aur, parfum, mister şi poezie. Legende şi istorii l-au pus acum pe Rege la umbra unui dud, aşteptând decent, în pătrăţelul său, lovitura decisivă.
Conduc nebunii, cu gânduri în diagonale, storcând de sevă pion după pion. Să fie oare mat în partea neagră a tablei de şah?